Oameni vechi şi noi

Nu vreau oameni noi,
Nu vreau pe nimeni nou
Nu mai este loc pentru nimeni,
N-am terminat de iubit oamenii vechi, 
Oamenii vechi de când lumea mea,
Oamenii vechi de când mă iubesc,
În fiecare zi, fără să sară vreuna,
Şi au adăugat zile şi zile,
În care nu m-au uitat,
O viaţă nu ajunge să iubeşti un om,
Când voi iubi eu pe toţi oamenii vechi?

Make-up

No lipstick for me today,

I want to kiss you

With my naked lips,

Just a little bit of blush

To hide the pleasure flush,

Two arched brows

To hug you in a trap,

Deceiving cat-eye lines

For an intensely I don’t care,

A porcelain foundation

No crack to show emotion,

But something doesn’t seem to fit

Where can I find concealer

For my racing heartbeat?

Little Mermaid

Tread on knives

But keep your head up

Dance on knives

But keep your head up

There’s not much left of you

You're all chopped up

But keep your head up

Don’t look down

Your heart is sinking

Your self is dissolving

You feel like nothing

But keep your head up

You need to find the sky.

arta e în noi

"Cel care simte este dator să scrie" ( Bartolomeu Anania )

"The arts are not a way to make a living. They are a very human way of making life more bearable. Practicing an art, no matter how well or badly, is a way to make your soul grow, for heaven's sake. Sing in the shower. Dance to the radio. Tell stories. Write a poem to a friend, even a lousy poem. Do it as well as you possibly can. You will get an enormous reward. You will have created something.” (Kurt Vonnegut)

Primul citat a fost un impuls pentru mine de a lăsa ceea ce simt în interior să prindă o formă. Pentru mine în prezent asta înseamnă a scrie versuri. Dacă scriu versuri, nu înseamnă că sunt poet, şi totuşi o fac. Şi de ce să nu o fac? Ce ne opreşte să creăm ceva? Dacă simţim nevoia asta, nu ar trebui să ne oprească nimic. Există într-adevăr persoane care au talente deosebite, dar asta nu înseamnă că noi muritorii de rând trebuie să ne mulţumim cu nimic. Dacă vreau să cioplesc un lemn, nu înseamnă că trebuie să fiu Brâncuşi, dacă vreau să desenez pe o foaie, nu înseamnă că mă cred Van Gogh, dacă vreau să desenez o inimă pe nisip pe care o vor şterge valurile, nu înseamnă că nu trebuie să o mai fac. Al doilea citat l-am găsit deja după ce am simţit lucrurile astea şi e atât de bine spus. Lumea are şi aşa tendinţa de a distruge, măcar să nu ne înăbuşim dorinţele de a crea ceva. Avem prea mare timiditate faţă de artă şi arta este în noi, în toţi,  dar trebuie să o lăsăm să crească, nu să-i tăiem mereu vlăstarele, să-i dăm frîu liber, să curgă, chiar dacă e un firicel firav...şi, cuvinte mari, nu am fi oare puţin mai fericiţi?

Asta am vrut eu să împărtăşesc cu voi.

Puteţi să comentaţi orice, chiar dacă e o critică feroce :D

a porcelain figurine

May I have your attention, please?

May I have your attention, please?

I’m just a porcelain figurine

Empty inside and with no feelings

And when you look at me your eyes are pleased

But then you forget what your eyes have just seen

But when no-one is looking I dance and sing

And sometimes I break

And when I mean nothing,

Nothing I remain.