nothing really

I don't have any inspiration to write anything, I'm writing this just so that Nonesense won't be the first thing on my page :)) I won't let nonsense have the last word. I'm refreshing my life and my blog, I don't know if I'm gonna come back here soon, or again, but when I do, if I do, I hope I'll be renewed.

Yin Yang

There’s a bit of sadness in my laughter

And a smile in my sorrow

Your gentle eyes are wicked

And my wicked soul is kind

Are you the portrait and am I the mirror?

Who is the worse and who is the better?

Does the heart beat clockwise or counterclockwise?

Each way it doesn’t matter,

When two are faced they’ll go in opposite manner.

Nonesense

Why give

To the one who doesn’t ask?

Why hurt

The one who loves you?

Why make the same mistake

So many times?

Why ask why

This happened?

Why look for a reason

When there is none?

Chestii mutate de pe Facebook

Frumuseţea (15 mai 2010)

Într-o ţară muritoare
A-nceput lumea să zbiare
Că frumuseţea-i trecătoare
Şi-atunci...ce sens mai are?
Şi pe deplin convinşi
S-au dat toţi învinşi
Şi pomii n-au mai dat în floare, 

Iar soarele s-a aruncat în mare.

Melancolie ( 8 dec 2010)

Noi plecăm...

Luaţi-ne cu voi si pastraţi-ne...

Până mai puteţi...

Pentru că în curând...

Nu ne veţi mai avea

Pocăinţă (15 aprilie 2013)

Lacrimi de cerneală
Dintr-o călimară goală...
Aş vrea pe suflet să-mi crească flori,
Să plouă in cer cu petale-n culori,
Bulgări de pământ să se prefacă-n oglinzi,
Să se adape-n ele cei flămânzi,
Pasărea Phoenix să renască din stropi.

Răsfăţaţii Universului

11 aprilie 2013

Răsfăţaţii Universului
Dorm în puf de pagini prăfuite,
Se lăfăie printre comparaţii, metafore şi epitete,
Muşcă din inimi aburinde
Şi se dezmiardă cu mii de cuvinte.

Răsfăţaţii Universului
Colindă printre stele
Înconjoară Pământul, adâncurile mărilor
Şi toate cele,
Le cunosc şi se îmbată cu ele.

Prinţi Fericiţi,
împodobiţi cu sărutări, 
Se înfruptă din roade ale Pământului 
Crescute din mâini de sărmani
Stropite cu sânge de strămoşi.

Suflet bătrân

16 aprilie 2013

Netezeşte-ţi, suflete, ridurile
Şi piaptănă-ţi părul cărunt,
Ridică-ţi oasele grele,
Şi îndreaptă-ţi şalele,
Ia-ţi cârja şi învaţă din nou
Să umbli, să sari şi să zbori,
Iată zarea a îmbobocit,
Zâmbetele au inflorit,
Şi tu trebuie să speri. 

Pocăinţă 2

18 aprilie 2013

Grele-mi sunt, Doamne, păcatele
Ca greu pământ
Peste un mormânt,
Cu care eu m-am învelit
Fără să mă fi gândit
Că de Tine mă ascund
În întunericul cel mai din afund,
Tu, Soare care în veci viază,
Ridică, Doamne, pământul şi mă înviază.

Noi, nostalgicii

13 mai 2013

Imigranţi din alte timpuri

Ne simţim străini pe tărâmul acestor vremuri,

Cu alte legi şi alte obiceiuri

Când nouă vechi şi sfinte amintiri ne stau alături.

Straniu şi neînţeles ne pare trecutul

Încât ne întrebăm de n-am visat noi totul.

Momente nedeplin pătrunse, şi-un dor de-o lume de-altădată,

Sperăm că-n viitor o vom mai regăsi vreodată.

Pentru tot ce-i mic

8 iulie 2013

Aş vrea pe inima-mi de puf

Să salte copilaşii, căţeii, gândăceii şi tot ce-i mic

Să râdă, să nu le lipsească nimic,

Iar când arcurile s-or rupe,

Să-şi facă din ea aripi şi să zburde. 

Joaca

22 iulie 2013

Saltă îngerii in Ceruri,

Roată roată, mii şi mii,

Pe sub cerul plin de stele

Este-un câmp plin de copii

Ce se joacă şi se-nghioantă

Toţi  deodată, rând pe rând

Îngerii privesc din Ceruri

Joaca lor şi râd şi râd.

Şi copiii nu-ncetează,

Se lovesc şi se-nvârtesc,

Îngerii-i privesc cu teamă,

Plâng şi râd căci ei sunt vii. 

Copii cu pletele în vânt

27 iulie 2013

Zvâcneşte viaţa pe pământ,

Copii cu pletele în vânt

Se dau pe bicicletă,

Fără să aibă niciun gând

Că s-ar putea sfârşi vreodată.

Tic tac, bum bum,

Pulsul pământului mereu şi acum. 

Oameni vechi şi noi

Nu vreau oameni noi,
Nu vreau pe nimeni nou
Nu mai este loc pentru nimeni,
N-am terminat de iubit oamenii vechi, 
Oamenii vechi de când lumea mea,
Oamenii vechi de când mă iubesc,
În fiecare zi, fără să sară vreuna,
Şi au adăugat zile şi zile,
În care nu m-au uitat,
O viaţă nu ajunge să iubeşti un om,
Când voi iubi eu pe toţi oamenii vechi?

Make-up

No lipstick for me today,

I want to kiss you

With my naked lips,

Just a little bit of blush

To hide the pleasure flush,

Two arched brows

To hug you in a trap,

Deceiving cat-eye lines

For an intensely I don’t care,

A porcelain foundation

No crack to show emotion,

But something doesn’t seem to fit

Where can I find concealer

For my racing heartbeat?

Little Mermaid

Tread on knives

But keep your head up

Dance on knives

But keep your head up

There’s not much left of you

You're all chopped up

But keep your head up

Don’t look down

Your heart is sinking

Your self is dissolving

You feel like nothing

But keep your head up

You need to find the sky.

arta e în noi

"Cel care simte este dator să scrie" ( Bartolomeu Anania )

"The arts are not a way to make a living. They are a very human way of making life more bearable. Practicing an art, no matter how well or badly, is a way to make your soul grow, for heaven's sake. Sing in the shower. Dance to the radio. Tell stories. Write a poem to a friend, even a lousy poem. Do it as well as you possibly can. You will get an enormous reward. You will have created something.” (Kurt Vonnegut)

Primul citat a fost un impuls pentru mine de a lăsa ceea ce simt în interior să prindă o formă. Pentru mine în prezent asta înseamnă a scrie versuri. Dacă scriu versuri, nu înseamnă că sunt poet, şi totuşi o fac. Şi de ce să nu o fac? Ce ne opreşte să creăm ceva? Dacă simţim nevoia asta, nu ar trebui să ne oprească nimic. Există într-adevăr persoane care au talente deosebite, dar asta nu înseamnă că noi muritorii de rând trebuie să ne mulţumim cu nimic. Dacă vreau să cioplesc un lemn, nu înseamnă că trebuie să fiu Brâncuşi, dacă vreau să desenez pe o foaie, nu înseamnă că mă cred Van Gogh, dacă vreau să desenez o inimă pe nisip pe care o vor şterge valurile, nu înseamnă că nu trebuie să o mai fac. Al doilea citat l-am găsit deja după ce am simţit lucrurile astea şi e atât de bine spus. Lumea are şi aşa tendinţa de a distruge, măcar să nu ne înăbuşim dorinţele de a crea ceva. Avem prea mare timiditate faţă de artă şi arta este în noi, în toţi,  dar trebuie să o lăsăm să crească, nu să-i tăiem mereu vlăstarele, să-i dăm frîu liber, să curgă, chiar dacă e un firicel firav...şi, cuvinte mari, nu am fi oare puţin mai fericiţi?

Asta am vrut eu să împărtăşesc cu voi.

Puteţi să comentaţi orice, chiar dacă e o critică feroce :D

a porcelain figurine

May I have your attention, please?

May I have your attention, please?

I’m just a porcelain figurine

Empty inside and with no feelings

And when you look at me your eyes are pleased

But then you forget what your eyes have just seen

But when no-one is looking I dance and sing

And sometimes I break

And when I mean nothing,

Nothing I remain.

A shadow I can't see

There’s a shadow hanging over me, surrounding me,

Bugging me, embracing me,

If I turn around it’s there, if I turn my back it’s there,

It won’t fight with me, it won’t let me be,

Quicksand swallowing me,

With caressing claws and bitter-sweet grins,

A shadow lurking around me,

Not attacking, but never departing,

Following me, hunting me, haunting me,

I can’t fight it, I can’t ignore it

A black shadow I can’t see…

Estás dentro de mi

Estás dentro de mí,

Y todos los que me ven no saben

Que también te ven a ti.

Escondido en mí te llevo por todas partes

Y corres por mi alma como la sangre por mi cuerpo,

Y todos los que me conocen no saben

Que me nutro con tu amor,

Que tu cariño me sigue,

Que tu recuerdo es mi perfume.

La gente me mira y no sabe

Que también te mira a ti. 

Para mi Nelson

¿Por qué cuando te miro veo niños, veo dulzura y ternura?

¿Por qué veo flores, cielos, tierras y pueblos?

¿Por qué cuando te miro veo todo lo que me hizo feliz antes de ti?

Vuelven las mañanas felices que tuve antes de ti,

Vuelve la ternura que tuve antes de ti,

Vuelve toda la felicidad que sentí antes de ti,

El corazón sonríe y llora, te miro y no existe rechazo.

Lost guideline

Where is the line between what I want and what is fine?

How can I go beyond what makes someone happy and makes others die?

The flower of lotus grows from the mud

The flowers I give are covered in mud

The heart has its ways, but they all go astray

One must follow the lead of another way

The where is painfully searching for the how…

Day 5 without Facebook. Nothing special.

Go back to Day 1. Everything is just normal.

Day 4 without Facebook. Cooking

So in all these days without Facebook I started cooking again. Yay! Nothing else to add.